Pupilele reprezinta formatiunile circulare de culoare neagra din centrul ochilor. Ele isi pot schimba dimensiunile pentru a regla cantitatea de lumina ce patrunde in ochi. Astfel, ele se pot dilata (midriaza) pentru a permite patrunderea unei cantitati crescute de lumina sau se pot micsora (mioza) pentru a bloca fasciculele luminoase sa patrunda in ochi.
In mod normal, pupilele isi maresc sau isi micsoreaza diametrul in acelasi timp. Atunci cand acest lucru nu se mai intampla, pupilele pot capata dimensiuni diferite. Termenul medical pentru inegalitatea pupilelor este de anizocorie.
Daca pupilele unei persoane nu sunt simetrice, cel mai bine este sa se solicite asistenta medicala imediata. Anizocoria nu reprezinta intotdeauna o urgenta medicala, dar, de foarte multe ori indica afectiuni medicale grave si care pun in pericol viata, mai ales daca survine dupa un traumatism.
In acest articol sunt prezentate cele mai importante detalii despre anizocorie, incluzand cauzele, dar si optiunile de tratament disponibile.
Care sunt cauzele aparitiei anizocoriei?
Anizocoria poate fi congenitala (atunci cand te nasti cu ea) sau dobandita (atunci cand apare ca efect al unor accidente, lovituri, traumatisme sau ca manifestare a altor afectiuni dezvoltate pe parcursul anilor). In oricare dintre situatii, anizocoria necesita investigatii de specialitate, pentru a fi identificate cauzele acesteia.
Iata care sunt cele mai frecvente cauze de aparitie a anizocoriei:
– presiune intraoculara crescuta, cauzata frecvent de glaucom;
– afectiuni cerebrale: tumori, abcese cerebrale sau meningite;
– anevrisme vasculare;
– traumatisme ce produc sangerări intracraniene;
– presiune intracraniana crescuta, consecutiva unui edem cerebral, accident vascular cerebral;
– migrene;
– paralizia nervilor oculomotori, intalnita in evolutia clinica a diabetului zaharat;
– sindromul Horner, provocat de o tumora, masa sau de adenopatii la nivelul toracelui superior, ce exercita compresiune asupra lantului simpatic cervical; sindromul se caracterizeaza prin enoftalmie (deplasarea spre interior a globului ocular), mioza unilaterala (micsorarea diametrului pupilar la nivelul ochiului care se afla pe partea afectata), ptoza palpebrala (caderea pleoapei peste globul ocular) si eventual, anhidroza unilaterala (absenta transpiratiei la nivelul hemifetei afectate). Un semn subtil, dar specific al acestei afectiuni il reprezinta o ridicare discreta a pleoapei inferioare cunoscuta sub numele de ptoza inversata.
Medicamente ce pot produce anizocorie:
– pudra de cocaina sau amfetamine;
– picaturi oculare pe baza de atropina;
– solutii nebulizatoare de ipratropium sau albuterol (utilizate de pacientii astmatici);
– patch-uri cu scopolamina (substanta utilizata pentru ameliorarea raului de mare);
– picaturi nazale sau oculare pe baza de epinefrina.
Anizocoria se poate trata?
Dupa cum se observa, in putine situatii anizocoria este rezultatul unei afectiuni strict oculare. Controlul oftalmologic se completeaza obligatoriu cu examen neurologic, insotit de radioimagistica (RMN cerebral, coloana cervicala, orbita, gat, torace superior – pentru tumori, metastaze). Angiografia cerebrala poate diagnostica un anevrism cerebral, o disectie carotidiana. Examinarea clinica si paraclinica completa pot depista hipertensiune arteriala, diabet, semne de infectie (sifilis).
Tratamentul anizocoriei nu este intotdeauna usor de realizat, el adresandu-se cauzei care a produs afectiunea. Se trateaza, de asemenea, celelalte simptome care insotesc anizocoria (ptoza, strabismul). Rolul oftalmologului in depistarea si tratarea anizocoriei este important, dar nu singular. Este obligatorie conlucrarea acestuia cu alte specialitati medicale si chirurgicale pentru a diagnostica si trata corect aceasta afectiune.
Orice persoana care observa inegalitate la nivelul pupilelor trebuie sa isi faca imediat un control, spre exemplu la clinica oftalmologica Kidoptik din Bucuresti. Doar asa se poate evalua corect situatia si se poate oferi tratament specializat.
